despre CTP, comentariu penibil si-o finala de vis

Wimbledon. si o finala cat un turneu intreg. 5-7 7-6 7-6 3-6 16-14 si Federer a intrat in istoria tenisului mondial prin castigarea celui de-al cinsprezecelea turneu de Grand Slam. In fata lui Andy Roddick, elvetianul a jucat un tenis curat. Peste 80 de ASi in aproape 300 de minute de tenis, 50 dintre acestia in fata "regelui" tenisului mondial. si un ultim set (16-14) in care cei doi jucatori au mers cap la cap, castigandu-si serviciul fara greseala. numai cate un smoc de iarba de pe arena centrala din wimbledon ii putea pune in dificultate pe cei doi maestrii ai rachetelor. o iarba, parca, mai uscata ca niciodata...
ca si comentariul CTP'ului....

Domnule Cristian Tudor Popescu, microfonul comentatorului de tenis nu este acelasi lucru cu penita stiloului de ziarist. fileul nu imparte doua tabere politice rivale si nici publicul telespectator nu reprezinta marea masa de votanti ce se lasa manipulata de politicienii, pe care dumneavoastra ii comentati cu atata maiestrie in Gandul!
O regula de aur spune ca atunci cand nu te pricepi, nu te bagi! expresii precum "aura bioelectrica ce ii influenteaza fiinta eterica" sau "un asemea gest poate sa-i creasca axietatea", nu-si gasesc locul in comentariul unui meci de tenis. nici macar implicarea dumneavoastra vadita si declarata direct, in sustinerea lui Roddick, nu este deontologica, unui comentator sportiv ii sta bine in postura de impartial, si nu implicat emotional in desfasurarea jocului ("pai ce-i asta mai omule? ce-i asta? nu te inteleg!" / "haaa...accelerarea-accelerarea-accelerarea zvacnirea...")...si exemplele de penibilitate in comentariul dumneavoastra ar putea continua...

Daca este ceva de apreciat in maestria jurnalistului/sciitorului Cristian Tudor Popescu, cu referire la aceasta finala, este replica de la sfarsitul meciului, din timpul discursului lui Rogger Federer:
"E MARE LUCRU SA STII SA INTELEGI O INFRANGERE!"

citeste

Cabral: Iarta-ma, copila mea (cuvinte simple, cuvinte dure, cuvinte spuse de o 'cioara' pentru cei ce inteleg concatinul dincolo de zgomot)

Tudor Chirila: 4 iulie. ingroparea libertatii (un adevar spus in fata, unui popor ce se vrea frate cu America...comparatia cu un destin pe cat de maret, pe atat de tragic...M.J.)

Octavian Paler: Dragostea - spor violent de luciditate (despre dragoste, prin ochii unui om ce a iubit viata si simplitatea dincolo de propriia fiinta)

La Multi Ani TATA!

intrebari la semafor

oprit la semafor, in fata trecerii de pietoni, privesc doi batrani ce traverseaza incet. probalib merg catre piata, ca in fiecare zi! se tin de mana si par a se iubi ca in prima clipa. nimic nu pare sa le fi sters fericirea de-a fi imreuna. nici anii trecuti peste casnicia lor. nici greutatile pe care le-au invins, impreuna. se tin de mana, merg agale si sunt fericiti. probaibl asa vor fi pana in ultima clipa a vietii lor! probabil au trait o poveste fermecatoare ce i-a tinut uniti mereu. o poveste ce as vrea s-o aud intr-o zi. poate ca maine, daca vor fi tot acolo, la trecere, voi trage pe dreapta si ii voi ruga sa-mi spuna povestea lor. apoi as vrea sa le pun cateva intrebari...

-ati ras cand va cerut de sotie, cu un inel facut de el?
-ati zambit cand v-a spus ca e insarcinata?
-ati fi plans daca v-ar fi cerut de sotie, dintr-un scaun cu rotile?
-i-ati mai fi adorat chipul si parul blond, cada intr-o zi ar fi fost mutilat?
-daca nu a-ti fi avut bani, sau a-ti fi avut mult mai multi, a-ti fi facut aceleasi lucruri? a-ti fi mers in aceleasi locuri?
-ar exista vre-un lucru care v-ar face sa renuntati unul la altul?
-cum v-ati petrece ultima zi, stiind ca ar fi ultima impreuna?

bucataria urbana 2

ora de comunism

astazi, timp de cateva cateva ore, o parte din cartierul guvernat de "care estem" a ramas in bezna. si binenteles blocul meu s-a afalt printre cele care au beneficiat de o lunga si bine-meritata pauza a sistemului electric. motivul? necunostuc! cauzele? necunoscute! rezultatele? deasemenea necunoscute!
exact ca pe vremea comunismului cand totul se dadea cu portia. ratia era la putere. in mileniul 3, intr-o capitala a unei tari ce se vrea europeana, penele de curent isi fac de cap, din senin si fara explicatii...in fine! poate e ceva normal. poate nu. dar ce mai conteaza, acum am lumina :)
ce e de facut in cateva ore de pauza urbana?
-mergi sa-ti reziliezi contactul la vodafone! rezultatul nul. nu se poate, pana nu expira perioada stipulata in contract!
-mergi sa te tunzi! dar si frizeria duce lipsa de o portie buna de curent.
- citesti! doar cateva pagini ca apoi nici lumina de afara nu te mai ajuta.
-mergi sa te plimbi! aiurea, plimbarea pe ploaie nu e foarte placuta.
-asculti muzica pe telefon! baretia e mai putin de jumatate si dupa doar cateva melodii, incepe sa dea semne de oboseala.
-dormi! nici asta nu prea merge.
-stai! e singura solutie viabila si care nu poate da gres, indiferent de circumstante. doar stai...si stai! si cand te plictisesti mai stai putin.

cateva ore (vreo 4) de stat. hai ca parca n-a fost chiar asa rau!

seara luminata sa aveti
:)

bucataria urbana 1

R.I.P.

deseuri nu gunoaie

traim printre gunoaie si asta se vede la tot pasul. traim in tara in care, pe oamenii ce ne 'conduc', ii intereseaza prea putin spre deloc reciclarea eficienta a deseurilor. si asta se vede. avem campuri pline de gunoaie, pline de pungi de plastic, de peturi, de resturi menajere... apele sunt supra-populate de aceleasi "vietuitoare" plutitoare.
ce e de facut?
sa fie oare o solutie amplasarea acelori containare viu colorate in marile intersectii ale oraselor (cel putin in bucuresti)? suntem mai eco asa? ma cam indoiesc. am vazut astazi, cum acele "puncte de colectare" a deseurilor reciclabile sunt golite la gramada intr-o masina de gunoi 'clasica'. atunci care e ideea?
vine pensionarul din drumul taberei (caci acolo am vazut intamplarea cu pricina) cu punga de gunoi, incepe si o triaza...plastic la plastic, sticla la sticla, metal la...metal iar restul la tomberon. apoi vine gunoierul, agata tomberonul de masina si-l rastoarna...agata apoi containarele pe rand si...le rastoarna si pe alea, in acelasi loc! e putina bataie de joc! ba chiar mai multa!
unde mai pui ca oricum pe burlanele blocurilor comuniste, gunoiul ajunge in ghena, fara sa fie triat. deci in containarele cu pricina tot fara sa fie triat. si la groapa de gunoi, cum altfel decat netriat!

Romania e tara in care colectarea selectiva nu face obiectul grijolor de zi cu zi ale unei familii cu un venit suficient de mare cat sa supravietuiasca de la o leafa la alta! si ne mai intrebam de ce "aia de afara" pot? pentru ca "aia" isi permit sa se respecte pe sine. majoritatea romanilor isi permit doar sa supravietuiasca.

oare merita sustinuta o campanie de genul celei promovate de viatadupacolectare.ro intr-o tara in care oamenii mor in spitale din cauza lipsei de medicamente sau de sange? pe majoritatea romanilor ii intereseaza ce pun pe masa copiilor, si mai putin recilarea selectiva...

nu sustin aceasta campanie (nu inseamna ca sunt impotriva ei) intrucat eu insumi nu selectez gunoiul pe care il arunc. niciodata!

si tutusi, ce e de facut?

cred ca ar trebui sa fie responsabilitatea fiecarui individ in parte, partrarea curateniei in tanura, in padure, pe malul apei, pe plaja, in propria gospodarie...asa putem proteja cu adevarat natura, si implicit propriile vieti!

o poveste

desprinde-ma de lune
si lasa-ma sa zbor
cu gandul catre stele
langa al tau fior

o raza de lumina
sa patrunda lejer
in camera divina
a glasului stingher
ce il aud mereu

de ceruri sa ma legi
cu ata alba-neagra
sa ma lasi si sa pleci
si sa te duci in graba

caci nu am sa mai fiu
eu, cel de alta data
doar intr-un singur loc
si-n clipa neuitata

e dureros de simplu
sa pierzi atatea lucruri
castigate in timp
prin lupta, chin si focuri

o lume te desparte
de clipa mult visata
o lume care arde
si te tine departe